Silent Whisper

Desi nu era genul care sa dea prea mult pe la scoala, gasind mereu alte lucruri mult mai importante de facut, Jin se gandi nu avea sa moara daca va veni astazi la scoala. In fond, lipsise foarte mult si trebuia sa-si motiveze absentele inainte ca sa aiba probleme prea grave si sa fie exmatriculat. Facuse foarte usor rost de scutire; unul dintre prietenii lui era doctor asa ca, venind la scoala, ii inmana scutirea dirigintelui, ca apoi sa se faca iarasi nevazut. Nu spusese ca avea sa stea la ore ci el vroia defapt sa isi petreaca ceva timp in biblioteca. Acolo gasea carti rare pe care vroia sa le citeasca si nimeni nu avea sa-l deranjeze. Cu pasi deloc grabiti se indrepta spre biblioteca, intrand in ea fara a face prea mult zgomot. Isi lasa rucsacul de una dintre mesele aflate la geam apoi se facu pierdut printre rafturile sectiunii cu carti rare, cotrobaind pe-acolo dupa o carte buna. Ochii ii fura atrasi de catre o carte cu coperti visinii, ornata cu linii fine aurii ce parca ar fi apartinut unui om important din stravechile timpuri. Nici nu mai statu pe ganduri si lua cartea de-acolo ca apoi sa se intoarca la masa unde ii era rucsacul. Se aseza pe scaun, stand picior peste picior, lasandu-se putin cu scaunul pe spate ca apoi sa deschida cartea si sa inceapa sa o citeasca. Era despre fiintele supranaturile din antichitate, lucru foarte interesant caci Jin era pasionat de astfel de lucruri. Purta o pereche de pantaloni albastru inchis, blug mai exact, mulati pe picior, un tricou negru iar peste o jacheta neagra subtire ce reprezenta defapt sacoul uniformei pe care ar fi trebuit sa o poarte insa, Jin era un tip noncomformist si nu accepta uniforma; nu ca ar fi dat prea des pe la scoala. Tinea cartea intr-o singura mana, cealalta mana tinand-o impreunata la piept cu bratul maini in care se afla cartea, citind calm, un aer de mister plutind in jurul lui.

Prinsese cursul actiunii inca din prima pagina a cartii. Mai avea cateva si termina si cartea asta. Prabusirea casei User de E. A. Poe nu era chiar genul lui, insa fusese una din cartile ce-i trebuiau in acest an de liceu. Ofta scurt cand Jason termina si ultima silaba de citit. Se initiase in lumea acelei opere, incat, atunci cand inchise cartea si se ridica sa o puna la loc pe raft, se simtea un personaj din ea, ba mai mult, ramasese cu spaima ultimelor doua paragrafe, in care actiunea devenise foarte stranie.
Isi dadu o suvita din ochi, ridicandu-se pe varfuri si asezand cartea la loc. Din buzunarul micut al blugilor de culoare visinie scoase un biletel cu urmatoarea carte pe care avea s-o citeasca. Jason devenise un amator al cartilor cu doi ani in urma, cand prinsese gustul lecturatului. Devorase fara mila in ultima saptamana aproape 5 carti de critica si inca 5 de beletristica. Acum, insa, ii trebuia ceva despre fiintele supranaturile din antichitate. Dar nu orice carte, ci una anume cu coperti visini. Din cate intelesese de la profesoara de literatura, era singurul exemplar din liceu. Era putin deteriorata, aratand vechimea, de aceea trebuia sa-i poarte de grija.
Nu! Nu o gasi, exact cum se astepta. Se intoarse pe calcaie si-si lua ghiozdanul, asezandu-l pe un singur umar, pregatit sa iasa in incapere. Atunci, nimic nu-i mai atrase atentia, decat cartea pe care o cauta, aparandu-i exact in fata ochilor., la cativa metri. Problema era ca o detinea altcineva, si nu ramasese, spre ghinionul lui, uitata pe una din mese.
I se parea ca imprejurarile ii cer intreaga atentie acelui detinator al cartii si ca nu-i era ingaduit sa treaca peste ele cu usurinta, asa ca se apropie. Scoase din gat un tuset pronuntat, intentionat.
-Ehem, zise si-si aranja gulerul camasii de sub sacoul de la uniforma. Mai aveti mult de citit din carte? Am inteles ca este singurul exemplar din biblioteca si chiar am nevoie de el pentru a face un eseu, incepu el sa vorbeasca, oferind o gramada de informatii nefolositoare celui din fata lui ce parea cufundat in paginile galbene.

Isi vedea linistit de treaba de lectura lui, devenind din ce in ce mai interesat de ce era scris pe acele pagini ingalbenite de trecerea timpului, asta pana cand auzi o voce destul de subtire, dar totusi prea groasa pentru a fi a unei fete, adresandu-i-se. Insa Jin nu se obosii ca sa priveasca persoana care ii vorbise ci, din contra, isi vedea incontinuare de citit, pastrandu-si pozitia si aerul misterios, indiferent chiar, ce-l inconjura. Intorcea paginile folosindu-se doar de degetul mare fara prea mult efort depus caci, la cate carti citise, devenise un maestru in manuirea acestora.
-Nu ai auzit niciodata de internet? Un om a fost destul de inteligent ca sa-l inventeze si sa posteze pe el eseul de care tot vorbesti.
Ii raspunse in cele din urma, fara prea tragere de inima ce era drept. Tonul pe care il folosea era unul mormait, plictisit iar gros caci asa ii era vocea: groasa si profunda. Ochii si tinea atintiti in carte, intorcand foaie dupa foaie, citind foarte repede si acumuland acele informatii si mai repede. Cum Jin era un tip de-a dreptul imposibil, rautacios si poate prea rasfatat, nu gasea sens in a isi intrerupe lectura ca sa-i ofere pustiul cartea si sansa de-asi incepe si sfarsi eseul. Dupa el, se cuvenea defapt ca acesta sa astepte pana ce avea sa termine de citit, si mai apoi sa ''indrazneasca'' sa-i ceara acea carte. Mereu crea o impresie foarte proasta despre sine cu toanele pe care le avea, din cauza asta preferea sa nu dea pe la scoala si sa se refugieze in munca lui: modelingul. I se parea un job interesant si asa avea ocazia sa calatoreasca foarte mult insa, odata cu cresterea popularitatii lui, ii crescuse si aerele si toanele, lucru de care era foarte constient insa pe care nu avea sa-l schimbe prea curand, asa ca prefera sa-i ignore prezenta pustiului.

-Adica imi spui sa copiez de pe internet un eseu care nu e facut de mine nici macar 1%? Esti idiot? profesoara noastra cunoaste toate prostiile de pe internet si apreciaza doar munca cu cap.
Dupa ce termina de rostit aceste fraze, se apropie mai mult de brunetul ce nu-i oferi nici macar o privire. Isi atinti ochii spre el, asteptandu-i orice reactie si fiind sigur ca il auzise. Jason isi puse un deget pe coperta cartii, miscand-o pana ce dadu cu ochii de titlu. Cu siguranta aceea era cartea. Ar fi fost prea penibil daca o incurcase.
Se aseza pe un alt scaun de la masa, dand cu privirea scurt afara, pe fereastra, apoi isi puse ghiozdanul in fata, ii deschide fermuarul si intinse mana, afisand o fata dragalasa si rugatoare. Nu actiona stand prea mult pe ganduri; pur si simplu isi folosea caracterul intr-un mod normal, fara a recurge la anumite actiuni.
-Deci, mi-o dai acum... Sau dupa ce termini pagina?

Continua sa ii ignore spusele, cuvintele si perseverenta lui devenind atat de enervante insa, Jin isi pastra calmul si indiferenta cu usurinta. Chiar daca cartea ii fusese miscata acesta nu scapa din ochi randul pe care-l citea, revenind cu usurinta la lectura lui atat de interesanta. Insa, ce nu intelegea acesta era faptul ca pustiul putea sa fie o bataie atat de mare de cap incat, in cele din urma, Jin isi ridica privirea din carte si o indrepta asupra pustiului, totusi avand inca acea privire indiferenta in ciuda dragalaseniei pe care blondul o afisa in fata lui. Stramba scurt din gura ca apoi sa revina la cartea ce i se parea cu mult mai interesanta decat el.
-Defapt, tu esti idiot caci nu sti sa schimbi contextul si exprimarile intr-un eseu, astfel incat sa iti pacalesti propia profesoara care, desi chiar daca cunoaste toate ''prostiile'' de pe internet, nu poate recunoaste o ''prostie'' a carui stil de a fi scris este schimbat. Pana si eu ii cunosc stilul acelei profesoare desi nu am tendinta de a fregventa scoala. Chiar ma intreb cine e idiotul de-aici...
Dadu scurt din umeri, folosind mult sarcasm si tonul ironiei in ultima propozitie rostita, intrebarea chiar fiind una logica in opinia lui Jin.
-Iti vei primi cartea dupa ce am sa o termin de citit.
Raspunse ferm in cele din urma cu acelasi mormait specific, intrand iarasi in faimoasa lui transa de ignorat persoane.

Deschise gura sa vorbeasca din nou, sa continue cumva intrebarea, pentru ca nu se putea abtine sa taca, dar nici un cuvant nu-i iesi cand ii intalni privirea adanca. Simti un fior ce porni din varful degetelor, apoi continua prin tot trupul. Cand ajunse in dreptul sfarcurilor, un aer cald il inconjura placut, facandu-i mugurii sa se intareasca si sa ipunga materialul alb al camasii. Isi scutura umerii, lasandu-si sacoul sa ii cada pana la talie, apoi isi incrucisa bratele la piept cu pretextul ca i se face frig, decat ca incerca sa acopere excitarea.
O simpla privire din partea acestui tip si deja sfarcurile sale isi faceau simtita dorinta fara rusine. Se inrosi rapid, iar abia dupa ce realiza ca barbatul nu-l mai priveste se mai calma putin.
-Nu inteleg. Atunci, tu, domnule, de ce mai citesti daca iti poti lua eseul de pe net, modificandu-i contextul?
Jin era vizibil mai mare decat Jason, atat la aspect, cat si comportamentul iesea in evidenta. Pustiul isi musca buza, incercand sa calculeze cate pagini mai avea.
-Cred ca tu esti idiotul aici, pentru ca ma pui sa astept dupa o multime de pagini care imi trebuie, nu ca tine, care nu frecventezi scoala.
Se intinse spre carte, apucand-o fara mila si tragand de ea. Nu avea de gand sa faca pe prostul si sa astepte atata timp. Daca statea si se uita mai bine la ceas, calcula rapid ca mai avea doar cateva ore pana la antrenamentul de baschet, ceea ce insemna ca nu-i mai ramanea nimic din timpul liber, dar de citit si scris?

Ofta adanc in sinea lui, intrebandu-se oare cat de mult mai avea sa-l tachineze acel pusti. Acum incepea sa regrete faptul ca nu a plecat direct acasa dupa ce i-a inmanat scutirea dirigintelui. Atatea intrebari fara sens ii invadau auzul incat ii crea o durere de cap infernala insa, satisfactia lui cea mai mare venise in clipa cand pustiul ii smulsese cartea din mana, facandu-l sa-l priveasca patrunzator si sa ranjeasca intr-un mod strengaresc, malefic chiar. Isi impreuna mainile pe care le puse pe abdomen de parca ar fi fost un om mort, lasandu-se cu scaunul putin mai in spate, creand un balans perfect.
-Cat de repede te poti aprinde! Ador asta la un pusti in floarea varstei.
Chicoti rautacios insa plin de satisfactie, ochii lui parca incercand sa-l cuprinda pe blond intr-o misterioasa vraja, hranindu-se cu vitalitatea acestuia.
-Felicitari, geniule, ai reusit sa distrugi pagini pretioase din carte care, da-mi voie sa-ti amintesc, este una rara si foarte pretioasa pentru aceasta scoala.
Din cauza impulsivitatii de care suferea pustiul, reusise ca, in clipa cand i-a smuls cartea din mana, sa rupa cateva pagini din tocul acesteia, insa nu de tot, dar erau foarte mototolite acum, desigur. Habar nu avea cat de multumit era acum Jin. Inca o data prostia omeneasca ii dovedise ca era in floare chiar in fata propiilor ochi. Acum, se intreba ce avea acesta sa faca. Fara cineva care se pricepea in restaurarea cartilor vechi nu avea nici o sansa sa scape nepedepsit. Desigur, asta era unul din lucrurile pe care Jin le invatase din calatoriile lui, cand un expert in cartile antice i-a fost prezentat insa, nu va avea sa-i spuna acest detaliu prea curand. Vroia sa vada cum se ineaca in propia agonie, fiind atat de placut pentru brunet.

Jason privi victorios cand realiza ca acea carte se afla in posesia lui, ba mai mult, chiar in mainile sale. Nu intelese la inceput ce erau acele foi rupte, gandindu-se ca poate sunt niste schite ale brunetului ce acum facea echilibristica pe acel scaun. Pana la urma, dadu cu ochii peste galbenele foi si intelese ca faceau parte din carte. El sa le fi rupt? Se uita vinovat peste pagini, dupa care lasa coperta cartii sa se atinga de masa, iar el isi retrase rapid mainile, aparandu-se:
-Tu ai facut asta! Te-am vazut. Tu ai rupt foile!
Mainile incepura sa-i tremure, simtindu-si trupul infrigurat, cu membrele pline de neliniste.
-Oh, Jason, ce-ai facut?! zise ca pentru sine, murmurand ceva de neinteles, ca un fel de injuratura destul de cenzurata. Isi duse doua degete spre buze, nestiind ce ii tremura mai tare: mana sau partea carnoasa si rosiatica a fetei, care avea din abundenta. Era constient ca fusese vina lui. Daduse dovada de graba, iar acum nu stia cum sa reactioneze. Privi in urma sa, apoi spre bibliotecara plinuta cu niste ochelari rotunzi, sperand ca nu vazuse nici macar o fractiune de secunda din toata scena.

Ii urmarea cu atentie toate reactiile, dandu-si ochii peste cap cand acesta incepuse sa-l invinuiasca pe Jin, ca apoi sa strambe scurt din gura. Toata distractia lui fusese sulberata cand vazu in ce stare se afla acum pustiul, atat de panicat incat incepuse sa vorbeasca cu sine. Ofta adanc, trebuia sa faca ceva. O fi el foarte nesimtit de felul sau insa, asta nu insemna ca putea fi de-a dreptul nemilos. Se ridica de la masa si se duse la bibliotecara pe care o ametise foarte repede cu un zambet sarmant si cu cateva cuvinte dulci, inventate pe loc, reusind ca aceasta sa ii dea acordul de a lua cartea cu el acasa, cu promisiunea ca pana maine dimineata, inainte de inceperea orelor, o va inapoia. Acesta accepta incantat si ii facu scurt si cu ochiul chiar, intorcandu-se la masa. Isi lua rucsacul si ascunse cartea in el, apoi il privi pe pusti.
-Misca-ti fundul lenes de-acolo. Mergem la mine acasa si fara intrebari momentan.
Isi puse rucsacul pe umarul drept ca apoi sa o ia inainte si sa paraseasca biblioteca. Aici nu putea face mare lucru insa acasa avea instrumentele si materialele necesare pentru a repara cartea. Pustiul avea sa ii ramana foarte dator dupa ce povestea asta avea sa se incheie si, ca sa nu-i creeze probleme, avea sa-i faca rost si de acel eseu. Poate ca Jin nu dadea pe la scoala insa nu insemna ca nu avea prieteni tocilari gata sa-l rezolve cu o tema sau cu un proiect.

Daca il intrebai exact in ce lume se afla, probabil raspundea in cea a nelinistii. De abia daca observa cand brunetul pleca de la masa spre bibliotecara, si cand o facu, se simti mai rau ca la inceput.
-Ce dra...? Ma paraste acum? mormai morocanos, uitandu-se cu coada ochiului.
Gandi scurt, iar singura idee fu aceea de a se ascunde sub masa. Incerca sa se bage acolo, dar ghiozdanul inca era sus. Il trase dupa el, se facu mai mic, dar in zadar. Locul unde se ascunsese era perfect vizibil, ba chiar mai vizibil ca atunci cand statea pe scaun, ceea ce insemna ca atragea mult prea mult atentia.
Incepu sa-si muste buzele agitat, apoi se aseza din nou pe scaun, gandindu-se la un plan de a "evada" de acolo, bineinteles, fara sa fie observat.
Nu mai apuca! Timpul ajunsese la limita, iar Jason deja isi inrosise buzele. Daca statea sa analizeze putin gustul lor, simtea sange pe acestea. Picaturi mici si mari ii iesira la suprafata, el dand cu limba peste fiecare.
Dupa prima replica spusa de brunet, evident ca dori sa sara cu gura, parandu-i-se o propunere prea stupida, iar a doua replica umplu paharul. Sa mearga la el acasa? Acelasi val de caldura il invalui din nou. Nu stia cum, dar accepta, luandu-si rucsacul si nemaipierdandu-l din ochi pe Jin.

Parasi scoala ca apoi sa micsoreze pasul, mergand ceva mai lent, tinandu-si mainile in buzunare. Acum nu mai avea de ce sa isi mai faca griji; stia ca avea sa repare cartea, sa o faca ca si noua insa, situatia in care era pustiul, starea lui de spirit au incetat sa-i mai ofere lui Jin acea satisfactie de la inceput. Ofta adanc in sinea lui ca apoi sa se intoarca cu fata spre el, oprindu-se in loc, pironindu-l cu privirea lui patrunzatoare.
-Am sa iti repar cartea si am sa iti fac rost si de eseu. Acum scapa de expresia aia de pe fata, incepe sa ma enerveze.
Stramba din gura ca apoi sa se duca in parcarea scolii unde se afla masina lui. Era prea lenes ca sa mearga pe jos oriunde s-ar duce asa ca masina ii era indispensabila. Scoase cheile din buzunar si se apropie de o masina sport, neagra, foarte scumpa ca apoi sa ii dezactiveze alarma. Faptul ca era model pentru o casa foarte importanta de modeling ii umpluse buzunarele cu bani insa, niciodata nu se lauda cu lucrul asta. Lucrurile scumpe care si le cumpara era pentru a-si satisface pofta inimii, nu pentru ase lauda ca era bogat. Ii deschise portiera pustiului si il lasa sa intre ca apoi sa intre si el, punand rucsacul in golul din spatele scaunului.
-Pune-ti centura.
Avea mania de a conduce foarte repede asa ca mai bine ii spunea pustiului sa se pregateasca.

Cu toate ca il privea mereu, la fiecare secunda, nu se gandea la el, ci la carte, la eseu sau la motivul pentru care il chemase in casa sa. Nu mai spuse nimic cand se oferi sa repare paginile, defapt nu mai scoase niciun cuvant tot drumul. Admira din privi masina, atat exteriorul cat si interiorul. Era luxoasa si oricine isi dorea un astfel de automobil, dar, din nou, nu zise nimic.
Isi puse centura si isi muta privirea spre geam, dupa ce analiza scurt bordul masinii. Viteza cu care conducea deveni aproape imperceptibila. Era visator, se gandea la cu totul altceva si nu-si putea explica comportamentul.
-Jin. Asa te numesti? indrazni sa intrebe intr-un final, intorcandu-si capul spre el. De abia atunci isi dadu seama cu cati kilometri pe ora conducea. Mergand asa, calcula el, trebuia sa ajunga destul de repede. Era curios cum arata locuinta lui, caci dupa masina, acel loc pareala fel de luxos.
Jin, acest nume ii era destul de cunoscut. Cu toate ca nu era de mult timp la liceu, auzise de el. Nu lucruri bune, in orice caz, dar nici rele. Doar ca nu prea frecventa scoala. Nu-l intalnise niciodata personal pe brunet, dar dupa descrierea colegilor de clasa, fu curios si intreba.

Isi vedea linistit de drum, stiind ca in curand avea sa ajunga acasa. Nu il privea pe pusti nici o clipa ci doar privea inainte, fiind atent la drum. Ii placea sa conduca repede, cat de repede putea caci asa se simtea calm, relaxat si mintea nu-i fugea la toate prostiile lumii. Isi tinea cotul mainii stangi sprijinit de geam, tinandu-si un deget de la acea mana pe buze de parca ar fi contemplat la toate lucrurile marunte din jurul lui. Auzindu-i intrebarea, dadu afirmativ din cap, fara a se mira prea mult ca acesta ii stia numele; in fond, mergeau la aceeasi scoala chiar daca Jin nu o prea fregventa. In scurt timp intrasera intr-un cartier rezidential iar brunetul opri in fata unei vile destul de mari, luandu-si rucsacul ca apoi sa coboare din masina. Era prima data cand aducea pe cineva de la scoala acasa cu el; nici macar profesorii nu stiau cum arata casa lui sau ce fel de viata ducea acesta. Activa alarma masinii atunci cand si pustiul a coborat, ca apoi sa ii faca semn sa-l urmeze, intrand in curte prin intermediul unei cartele ce ii deschise poarta. Imediat ce a intrat, un caine de rasa Cane Corso sari pe el, lingu-l pe fata ca apoi sa se agite in jurul lui, facandu-l pe Jin sa rada.
-Cuminte baiete. Sa nu iti fie frica de el. Nu musca si nici nu latra strainii.
Il dresase ca sa fie animal de companie, nu sa fie rau cu alti straini, Jin avandu-l pe Terror de cand era doar un pui.

Jason dadu si el odata cu Jin din cap cand raspunse afirmativ prin acest gest la intrebarea lui. Era fericit de acest lucru marunt. Se bucura mai exact ca nu-l incurcase si ca nu era pus intr-o situatie penibila. Din nou.
Cand iesi din masina, primul lucru pe care-l facu fu sa se sperie si sa tresara din cauza alarmei ce fusese activata. Nu obisnuia sa mearga cu masina, ci folosea autobuzul scolii pentru cativa kilometri pana la liceu.
-Aici locuiesti?
Din nou o intrebare stupida, de la care, insa, nu astepta raspuns. Trecu fugitiv peste toate micile detalii dinainte sa intre in gradina, apoi, dupa ce facu primul pas, bufni in ras cand dadu ochii cu cei ai cainelui. De la un simplu chicot, trecu la un ras cu adevarat enervat.
-Vai, Jin, asta-i javra ta? continua printre rasete. Singurul lucru ce-l amuza, erau ochii si intreg capul cainelui, ce, in mintea si imaginatia lui, erau ciudat structurate. De parca astazi era prima data cand vedea un astfel de mamifer.

Cand acesta incepuse sa rada, Jin il privi cu coada ochiului intr-un mod fulgerator, ca apoi sa isi intoarca privirea rece spre el si sa-l pironeze cu aceasta. Expresia fetei era una serioasa de parca pentru acele cuvinte ar fi fost in stare sa-l ucida pe pusti insa, isi inchise scurt ochii si isi indrepta privirea spre cainele sau, zambind intr-un mod strengareste.
- ''Javra'' asta de care spui mi-a fost singurul prieten adevarat. Si Terror poate ataca lejer pe cineva la comanda sau daca se simte amenintat asa ca, ai grija ce spui.
Folosi un ton amenintator aproape si cu siguranta rautacios. Il mai alinta putin pe Terror ca apoi sa isi bage mainile in buzunar si sa se apropie de usa casei, scotand cheile si descuind-o. Intra primul, lasand usa deschisa pentru pusti, ducandu-se in sufragerie. Era o sufragerie foarte moderna, cu o plasma gigantica atasata de perete, console cu jocuri la baza acesteia si restul tehnologiei caracteristice acelui secol. Isi lasa rucsacul pe canapea ca apoi sa isi dea jacheta jos si sa ramana in tricoul negru, mulat pe corp ce ii scotea in evidenta talia subtire dar bustul bine-facut.
-Fa-te comod, i-a ce vrei din frigider, joaca-te daca doresti. Ma intorc imediat.
Spuse pe un ton usor plictisit ca apoi sa urce scarile si sa se duca in propia camera.